The Last Station 2009

The Last Station film posterÎn goana mea de-a urmări toate filmele mai importante ale lui James McAvoy, despre care am mai scris anterior, am ajuns la „The Conspirator”, dar după zece minute de vizionare mi-am dat seama că l-am mai văzut cu ceva ani în urmă şi am renunţat să mă uit (dar vi-l recomand, pentru că e foarte bun), aşa că am trecut la „The Last Station”, un film biografic despre viaţa scriitorului rus Lev Tolstoi. Oricât de mult mi-aş dori să spun că a fost un film extraordinar şi mi-a plăcut la nebunie, nu pot face asta pentru că aş minţi. Nu mi s-a părut deloc extraordinar, ba chiar în unele momente mă uitam la ceas să văd dacă mai durează mult.

 

Sigur, prestaţia actorilor a fost la cel mai înalt nivel, drept dovadă stau cele două nominalizări la Oscar primite de Helen Mirren şi Christopher Plummer pentru interpretare, dar în rest n-a fost cine ştie ce. James McAvoy joacă rolul unui tânăr adept al ideologiei promovate de Tolstoi care-i devine asistent. El este prins apoi între dorinţa lui Tolstoi de a-şi ceda averea şi drepturile de autor asupra scrierilor sale poporului rus – o dorinţă îmbrăţişată până la fanatism de către fiica lui, Sasha, şi liderul discipolilor Tolstoieni, Vladimir Chertkov (Paul Giamatti) – şi cea a soţiei acestuia, Sofia, care nu este de acord cu acest gest.

 

Sofia face tot posibilul pentru a-l convinge pe Tolstoi să nu semneze noul testament prin care renunţă la drepturile de autor, însă Chertkov pune la cale mai multe manevre pentru a-şi menţine influenţa asupra bătrânului scriitor. Chiar dacă îşi iubeşte foarte mult soţia şi familia în general, Lev Tolstoi pare mai preocupat de partea spirituală şi este, aşa cum îi şi spune soţiei sale, „revoltat de priviliegiile” pe care le are. Poate şi de aceea nu m-a atras foarte mult acest film, pentru că nici eu nu împărtăşesc aceste principii spirituale ale lui Tolstoi. Sunt mai pragmatic, precum Sofia.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Ofera un raspuns