The Age of Adaline – Secretul lui Adaline (2015)

Am văzut o mulţime de filme în care tinereţea veşnică este un deziderat atât de puternic pentru unii încât ar face orice s-o obţină, inclusiv să omoare alte persoane. În cazul lui Adaline, ea nu doar că a obţinut-o fără să fi cerut vreodată asta, ci a devenit o adevărată povară. Şi pe bună dreptate, dacă stăm să ne gândim… ce rost are să trăieşti sute de ani fără a avea pe cineva alături în tot acest timp? E greu să păstrezi o relaţie cu oricine atunci când tu rămâi neschimbat/ă din punct de vedere fizic, iar peste toţi ceilalţi trec anii în mod natural. Plus că dacă-ţi află cineva secretul te consideră o ciudăţenie (mai ales ca asta să se petreacă la începutul secolului 19) şi-ţi va transforma viaţa într-un calvar.

The Age of Adaline 2015

Ideea este una interesantă, dar la final am simţit că lipseşte ceva… nu ştiu să explic foarte bine, dar a fost o senzaţie de incomplet. Mai ales că finalul a fost cu adevărat neplăcut pentru mine. Scenariul a fost bun, dialoguri interesante, iar motivaţia gesturilor lui Adaline o consider corectă, astfel că am putut să empatizez cu ea, doar că mi-aş fi dorit un alt final şi probabil că de aici am rămas cu un oarecare gust amar. Pe Blake Lively am mai văzut-o doar în Savages, dar nu o mai ţineam aşa bine minte (ea e mai cunoscută din serialul Gossip Girl, pe care eu nu-l urmăresc), astfel că m-a surprins plăcut naturaleţea şi eleganţa cu care şi-a interpretat personajul.

THE AGE OF ADALINE - 2015 FILM STILL - Adaline Bowman (Blake Lively) - Photo Credit: Diyah Pera

Din momentul în care şi-a făcut simţită prezenţa Harrison Ford (nici nu ştiam că face parte din distribuţie) filmul a devenit cu adevărat interesant pentru mine, până atunci părea să fie o melodramă care-şi aşteaptă declick-ul. Personajul său a adus un plus mare pentru film. În final, o să dau câteva spoilere, aşa că dacă nu aţi văzut filmul vă sfătuiesc să nu citiţi mai departe ci să-l urmăriţi pentru că e destul de bun. Aşadar, pentru mine The Age of Adaline se împarte în trei părţi din care doar una mi-a plăcut – începutul a fost bunicel, suficient cât să capteze interesul pe mai departe, apoi cuprinsul a fost bun, mi-a plăcut, însă finalul a stricat cam tot. Faptul că îşi reia procesul de imbătrânire în acelaşi mod în care s-a oprit, mi s-a părut clişeic, tipic Hollywoodian.

You can leave a response, or trackback from your own site.

Ofera un raspuns