House of Cards / Culisele Puterii, sezonul doi – completat

După multă vreme de la terminarea sezonului 1 şi în prag de sezon trei, am finalizat şi eu sezonul 2 din serialul House of Cards. După părerea mea, serialul acesta este o capodoperă în ceea ce priveşte manipularea şi jocurile de culise din orice domeniu, dar cu precădere cel politic. Cred că este printre puţinele filme/seriale în care băiatul rău să fie personajul principal… pentru că Frank Underwood este cât se poate de malefic în atingerea obiectivelor sale, iar soţia lui, Claire, este cutremurătoare. Chiar dacă e cinic şi lipsit de scrupule, Frank este şi simpatic şi nu poţi să-l urăşti, însă Claire… oh, are o faţă de psihopată.House of Cards season 2 posterE intimidantă cu chipul ăla pe care nu tresare niciun muşchi, când îţi zâmbeşte zici că te-a omorât deja în 10 feluri în mintea ei. E incredibilă! De fapt, cred că mai corect ar fi cuvântul „înspăimântătoare”, n-aş vrea să am de-a face cu o astfel de fiinţă. Dar, cum spuneam, Frank este vioara întâi a acestui serial şi felul cum îşi manipulează adversarii sau, mai ales, prietenii este FABULOS!!! E adevărat că în realitate ar fi greu să iasă toate acele manipulări, dar… poate că nu e imposibil. Îmi place cum reuşeşte să scoată din fiecare om ce e mai rău şi mai egoist din el, ştie să le „gâdile” orgoliul şi să-i facă să-şi recunoască ambiţiile de mărire pentru a se folosi de ele în tentativa lui de-a acumula cât mai multă putere posibilă.Kevin Spacey House of CardsRelaţia dintre Frank şi Claire este poate cea mai ciudată şi mai vicioasă căsnicie dintre toate cele pe care le-am văzut până acum. Câte lucruri se petrec în căsnicia lor, cât de uşor trec peste greşelile comise de partener şi câte lucruri fac împreună pentru atingerea scopurilor este ceva ireal. Îmi place modul lor pragmatic de gândire, cum înţeleg să renunţe la o bătălie care le-ar consuma prea multă energie şi resurse pentru a se concentra asupra câştigării războiului. Ştiu când să renunţe la lucrurile cu şanse mici de reuşită pentru a le transforma în pârgii care să-i ajute în clădirea planului pentru scopul suprem. Ei şi când pierd, de fapt câştigă. Se completează extraordinar.

 

Îmi place mult de tot când se opreşte preţ de câteva clipe acţiunea şi Frank îşi întoarce privirea spre noi, publicul, pentru a explica anumite gesturi sau mişcări – uneori este suficientă chiar şi o simplă privire ştrengărească pentru a-ţi da seama că, de fapt, ce se petrece e o mişculaţie de-a sa. E un serial grozav şi pe 27 februarie, 2015, se pare că va apărea sezonul 3. Abia aştept!

You can leave a response, or trackback from your own site.

Ofera un raspuns